Iov cap. 31.
Făcusem un legământ cu ochii mei
Și cum mi-aș fi oprit privirile asupra
unei fecioare? ! ...
Dar care a fost partea mea de la
DUMNEZEU și de la acei
Pe care-i îndrumam pe cărare? ?
Și moștenirea mea de la Cel Atotputernic
Decât zbucium, dureri și cădere! ...
Dezastrul nu-i oare pentru cel rău
Și nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii,
N-a cunoscut căile mele, DUMNEZEU,
Pașii mei la împlinirea legii
Dacă aș fi mers pe cărările cu minciună
Și mi-ar fi alergat piciorul după înșelăciune;
M-ar fi pedepsit Domnul pentru totdeauna
Mi-aș fi închis gura căci nu făceam deșertăciune
Dar să mă cântărească DUMNEZEU
În cumpăna cea dreaptă
Și-atunci îmi va vedea integritatea,
Dreptatea mea și bunătatea! ...
Dacă pasul mi s-a abătut de pe cale
Și dacă ochii, inima mi-a urmat,
Dacă s-a lipit vre-o înșelăciune
De mâinile mele,
Dacă am făcut un mare păcat,
În această scurtă trecere
Atunci eu să semăn și altul să secere
Și dac-am obijduit pe frați
Lăstarii mei să fie dezrădăcinați! ...
Dacă mi-a fost amăgită inima spre vre-o
femeie,
Dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
Atunci să-mi facă la fel DUMNEZEU
Soția mea să macine pentru altul
Și alții să o necinstească
Și să mă pedepsesască Cel Preaânalt
Pentru-alunecarea de la calea
firească! ...
Aceasta ar fi fost o infamie
O fărădelege vrednică să fie de judecători pedepsită
Ce răul învie
Să fiu ca bobul de grâu ce cade dintr-o
ită rară
Să fiu de ocară! ! ...
Un foc care mistuie cu toată tăria
Și care mi-ar fi dezrădăcinat toată bogăția
Dacă dreptul slugii sau slujnicei mele
Nu l-aș fi dat când se contraziceau
Cu mine
Dar ce-aș face eu
Când împotrivă-mi se ridică DUMNEZEU! ? ...
Ce aș putea răspunde când pedepsește El? ...
Cel ce ne-a făcut în pântecele mamei
Nu-i Acel ce l-a făcut și pe el? ...
Oare nu ne-a întocmit Dumnezeu
Pe amândoi în pântecele ei? ...
Dacă n-am dat săracilor ce doreau,
Dacă am făcut să se topească de plâns
ochii văduvei,
Dacă singur mi-am mâncat pâinea
Fără ca și orfanul să aibă parte de ea,
Eu care din tinerețe l-am crescut ca un tată,
Eu care de la naștere iată
Am sprijinit pe văduvă
Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de îmbrăcăminte
Și am trecut pe lângă el înainte!
Ori neavând învelitoare,
Să pot fi găsit vinovat
Pentru că inima lui
Nu m-a binecuvântat
Ori pe cel înfrigurat
Care să nu fie încălzit cu lâna
Mieilor mei
Ori dacă am ridicat mâna
Asupra orfanului pentru că mă simțeam
Sprijinit de judecători
Atunci umărul meu din încheietură
Să fie luxat! ! ...
Și brațul să-mi cadă și să se sfărâme
Dacă nu i-am făcut un bine! ...
Fiindcă mă mă temeam de pedeapsa Ta
Atotputernice Adonai IEHOVA
Și eram fără putere înaintea Ta
Dacă în aur mi-am pus speranța,
Dacă aurului curat i-am zis
”Încrederea mea”,
Dacă m-am îngâmfat de mărimea bogățiilor mele,
Atunci, Domnul să mă pedepsească
Și-n loc de grîu, spini să crească! ! ...
Dacă am privit Soarele, când strălucea,
Sau Luna, când semeață înainta,
Și dacă-n taină mi-am amăgit inima
Încât gura mâna-mi săruta
Și aceasta ar fi fost o fărădelege
Pedepsită de lege! ...
Prin judecători se subânțelege
Dacă aș fi tăgăduit pe Dumnezeul Cel de sus! ! ! ... ,
Dacă am săltat de bucurie când
Nenorocirea l-a ajuns,
Eu care limbii mele n-am dat voie să facă păcat
Și să ceară moartea celui blestemat;
Dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:: ”-Cine poate găsi pe vreunul care
Nu s-a săturat cu carnea vitelor sale! ... ”
Atunci să mă pedepsească Domnul
Și cel rău să-mi stea în cale! ...
Dacă străinul își petrecea afară noaptea,
Și nu i-am arătat bunătatea,
Dacă n-aș fi deschis călătorului ușa
Să intre,
Să-mi pună acestă greșeală înainte
Sau dacă greșelile mi le-am acoperit ca Adam
Și în sân mi-am pus nelegiuirile,
Pentru că de lume mă temeam
Și m-ar fi ajuns disprețul,
Familiilor acestora,
Ținându-mă departe și neîndrăznind
Să-mi treacă pragul ușilor,
Azi sau în viitor,
”Oh! ... dac-aș avea pe cineva să mă asculte! ...
Iată semnătura mea
Să-mi răspundă ca unui netrebnic
Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic...
Cine-mi va da plângerea iscălită
De potrivnicul meu? ,
Ca să-i port scrisoarea pe umăr
Să o leg pe frunte ca pe o coroană
Să nu mă mai supăr!
Că-i dau socoteală de toți pașii mei
Să mă apropii de El ca un prinț
Dacă strigă împotriva mea pământul meu
Dacă brazdele lui varsă lacrimi împreună
Dacă roada lui am mâncat-o fără plată
Totul va vedea Dumnezeu,
Va aduce asupră-mi, o mare furtună
Și-acesta-mi va fi răsplată bogată...
Dacă de moarte am întristat sufletele stăpânilor lui
Atunci să facă Cel veșnic Viu
Să-mi crească spini în loc de grâu! ! ...
Și-n loc de orz neghină!
Deocamdat,
Cuvintele lui Iov s-au terminat...
Blându Ioan
08.05. 2026.